- judecãtór
- s. m., pl. judecãtóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
judecãtór
Look at other dictionaries:
judecător — JUDECĂTÓR, OÁRE, judecători, oare, s.m. şi f. 1. Funcţionar de stat, numit sau ales, care soluţionează pe calea justiţiei procesele prin pronunţarea unei hotărâri; judeţ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să şi spună părerea într o… … Dicționar Român
jurisdicţie — JURISDÍCŢIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeaşi categorie. 4 … Dicționar Român
jude — JÚDE, juzi, s.m. 1. (În vechea organizare a ţărilor româneşti) Demnitar cu atribuţii judecătoreşti şi administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Ţăran devenit liber după răscumpararea din… … Dicționar Român
inchizitor — INCHIZITÓR, inchizitori, s.m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziţiei. ♦ fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 inchizitór s. m., pl. inchizitóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
judeca — JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. tranz. A şi forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. tranz. A aprecia, a preţui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept … Dicționar Român
judeţ — JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în… … Dicționar Român
supleant — SUPLEÁNT, Ă, supleanţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură şi care avea anumite atribuţii secundare sau intra în compunerea completelor de… … Dicționar Român
admoniţiune — ADMONIŢIÚNE, admoniţiuni, s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [pr.: ţi u ] – Din fr. admonition, lat. admonitio, onis. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 admoniţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art.… … Dicționar Român
asesor — ASESÓR, OÁRE, asesori, oare, s.m. şi f. (În trecut) Reprezentat al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 asesór s. m., pl. asesóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
cadiu — CADÍU, cadii, s.m. (Turcism) Judecător musulman. – Din tc. kadi. Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98 cadíu s. m., art. cadíul; pl. cadíi, art. cadíii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
